-AA+A

Termenii, încă după 22 de ani, nu au intrat în uzul curent al locuitorului din România. Încă termenii, pentru mulţi, par a fi de domeniul science-fiction. Nu am întâlnit folosiţi termenii la nivel de limbaj obişnuit nici în emisiuni economice, financiare de la Radiodifuziunea Română, cu atât mai puţin la numeroasele televiziuni bucureştene care organizează zi de zi talk-show-uri de toate naturile şi pe toate „gusturile”, şi politice, numai despre ceea ce este necesar nu, nici folosiţi prea des în jurnalele cotidiene tipărite în ţară. Mai degrabă auzi abordându-se termenii „patron”, alături de „patronat”, care de fapt conţine sensul peiorativ, vulgar la itemii din titlu – „patron”, preluat de masa de români prin intermediul telenovelelor sud-americane (în paranteză, şi uzul acestor termeni are împărţeala sa; de pildă, lui Gigi Becali (GB) nu-i poţi alătura definiţia de antreprenor; el, în vulgaritatea sa, în analfabetismul său gregar, obsedat de veşnica miluire în activităţile lui prin aportul Isuşilor şi Dumnezeilor care îl susţin în orice moment - că e pe terenul de fotbal, că o fi la mănăstire – el, chiar e un simplu patron, cu o eternă aflare în treabă, confundând mereu faptul că Isus Cristos activează asiduu pe gazonul unei teren de sport, cu spiritualitatea - alt termen străin vocabularului restrâns al imperiosului ins cultivat cu iresponsabilitate de către toată presa românească; ca să nu mai amintesc de modul cum „l-a cultivat politic”, batjocoritor pentru întregul staff al PNL şi simptizanţi, Crin Antonescu).

Antreprenor. Termenul l-am întâlnit prima oară într-un roman de Theodor Dreiser, eram elev de liceu. Citeam proză americană, închipuindu-mi că mă aflu pe poziţie de frondă. În loc să percep că, în sfârşit, la noi s-au deschis editurile spre literatura universală, dincolo de aia rusească, sovietică, jubilam ca un necopt. Aşadar, am întâln