de N. I. DOBRA
18 martie 2013 09:53
7 vizualizari
A-A+
Sunt curios cu ce-or umple toţi gargaragiii noştri gazetele şi programele tv, acum, că Steaua şi-a încheiat traseul european, cu toate crucile şi rugăciunile lui Gigi Becali, acest fariseu, care cu o mână dă pomană, iar cu ailaltă fură. Mie mi-a plăcut echipa CCA şi, apoi, Steaua, pe vremea când reprezenta, cu adevărat, Armata, când toţi recruţii cu talent erau duşi la Bucureşti, iar cei mai amărâţi rămâneau pe la satelitele din provincie: ASA Tg. Mureş (Ispir, Bölöni, Hajnal, Niki Nagy, Fazekas, Both II), Casa Armatei C-lung Moldovenesc, Steaua Mecanică fină, ASA Sibiu, Steaua CFR Cluj-Napoca (Nagel, Ţegean, Soos, Alexandru Vasile, Petru Emil, Marius Bretan).
Îmi amintesc cu nostalgie de ASA-ul sibian, prin anii copilăriei mele, cu Eremia, Foale, Solomon, Ioniţă, Protopopescu, Baboe... De-acum vor începe analizele, sintezele, pronoşpriţurile având ca subiect meciurile echipei naţionale, după care toţi analfabeţii se înghesuie la tv, plătiţi sau nu, să-şi spună părerile şi proşti sunt destui care să-i asculte. Nu voi face pe analistul, ci voi rămâne la credinţa că fotbalul românesc trebuie să renunţe la toate baragladinele de pe teren şi din afara acestuia dacă speră să mai conteze în Europa şi în lume.
Am un prieten care se dă de ceasul morţii pentru că Sportul studenţesc (ce-a fost şi ce-a ajuns) e pe butuci, dând vina pe patronul Siman, care habar n-are de cum se conduce un club. Eu zic că, de ani buni, echipele nostre din prima ligă nu-şi mai merită numele pe care le poartă: Steaua era a militarilor, Dinamo, a miliţienilor, Rapid, a ceferiştilor, Progresul, a bancarilor, Sp. studenţesc, a... studenţilor etc. Acum, cine mai poate pune semnul egal între U Cluj şi ce-a fost această echipă cândva, când, într-adevăr, jucătorii erau admişi în facultăţi (din cei pe care i-ar cunosc