Unul dintre blogurile „Huffington Post“, cel al scriitoarei D.A. Wolf, tratează un subiect controversat: dacă dimensiunile soţiei nu sunt cele ideale, ai dreptul să o înşeli? Ideea i-a venit bloggeriţei atunci când a citit într-o revistă cum o cititoare se plângea că prietenul ei „s-a îngrăşat şi e leneş“. Dar dacă rolurile ar fi inversate? Dacă un bărbat ar căuta sfaturi exprimându-şi dezgustul faţă de greutatea şi înfăţişarea nevestei sale?
„Înţeleg ciudăţeniile atracţiei sexuale, dar de ce o nevastă grasă este un bilet de voie pentru bărbaţi, iar un soţ gras este echivalentul pentru «sufletul contează, nu ce este în exterior» şi «iubeşte-l pe el şi nu cum arată, că e băiat bun»”, se întreabă scriitoarea.
Pe pagina de „Divorţuri“ a publicaţiei „Huffington Post“, cititorii au comentat pe acest subiect şi rezultatele nu au fost favorabile soţiilor supraponderale. Un cititor pune un semn de egalitate între înfăţişarea unei femei şi venitul bărbatului, evidenţiind faptul că un bărbat trebuie să susţină familia şi o femeie trebuie să rămână slabă. Aşa că, „dacă soţia este grasă, poate că bărbatul nu are un portofel «gras»“. „Oamenii au un control mai mare asupra greutăţii corporale decât asupra slujbelor. Şi totuşi, bărbaţii care nu câştigă suficient sunt criticaţi şi li se spune că sunt leneşi sau că nu au ambiţie. Femeile care sunt mai grase sunt percepute ca victime“, notează cititorul în comentariu.
Un alt comentator spune că este vorba despre nivelurile obezităţii: „cei care cred că 5-10 kilograme sunt motiv de divorţ, exagerează. Nu-şi pot închipui cu ce trăiesc alţii zi de zi, cum ar fi o soţie de 1.70 metri care a ajuns de la 65 la 107 kilograme. Credeţi că e bine? Voi ce-aţi face?“.
„Eu ştiu exact ce aş face în cazul acesta”, continuă D.A. Wolf. „Asta ar însemna să ajung la rădăcina problemei, care nu oferă neapărat o solu
