Prima decizie anunţată de Adrian Năstase imediat după ce a aflat că instanţa a hotărât să-l elibereze este de a rămâne pentru o perioadă în casă, departe de luminile publice. Este un gest contrariant, din moment ce Adrian Năstase a petrecut ultimele luni în interiorul zidurilor de la Rahova şi de la Jilava, iar tentaţia de a ieşi la rampă trebuie să fie copleşitoare.

Televiziunile, ziarele, blogurile şi tot ce înseamnă mijloace de informare în masă sunt avide să-l aibă pe Adrian Năstase live, să „dea” primele declaraţii ale fostului premier după ieşirea din închisoare. Cu siguranţă, cotele de audienţă ale celor care ar fi reuşit performanţa ar fi fost uriaşe.

Dar, pentru Adrian Năstase, recluziunea mediatică temporară este în avantajul său din perspectivă strategică. Retragerea măreşte suspansul şi menţine atenţia asupra unui eveniment, care, altfel, ar fi consumat rapid atenţia publicului. Fostul premier a găsit mijloacele de a se menţine în prim-plan pe toată durata detenţiei sale. În ciuda izolării fizice, a câştigat lupta mediatică, fiind prezent în mod permanent în spaţiul public. A scris în presă, a postat, a atras mereu atenţia asupra sa. Şi-a păstrat observaţia acidă, ironia şi sarcasmul, arme pe care le-a folosit din plin în bătăliile juridice ale eliberării sale condiţionate.

Adrian Năstase iese din închisoare, dar nu cu imaginea unui infractor care a beneficiat, ca atâţia alţii, de prevederile reducerii pedepsei.

Imaginea sa publică a cunoscut de-a lungul anilor numeroase feţe. Adrian Năstase a fost „Arogantul”, şeful sfidător al unei guvernări pe care o vedea continuată de un glorios mandat prezidenţial. A pierdut în 2004 pentru că a devenit „Coruptul”, subiectul afacerilor „Tamara” , „Zambaccian” şi „Trofeul Calităţii”. Ulterior, contururile imaginii sale au căpătat forme de inspiraţie acvatică, Adrian Năstase trans