Mă doare burta. Mă chinuie insistent stomacul. Mă arde pe gât. O fi de la fructele mâncate aseară. O fi de la ştirile despre fructe, ingurgitate ieri, alaltăieri etc. de la TV, din ziare, de la radio.
Mă doare burta şi un gând pios zboară către văru’ Adam. Văru-meu Adam s-a dus de tânăr dintre noi. Era dentist şi ţinea un cabinet lângă autogară. Acolo o fi muşcat pesemne din fructul otrăvit.
Pentru că, după ce a murit, un doctor a zis că i s-a tras de la prea mult grapefruit. Care i-a provocat un nu-ştiu-ce pe esofag care l-a băgat în pământ. Aşadar văru-meu Adam a fost ucis mişeleşte de un grapefruit. Sunt, la rândul meu, consumator de grapefruit. În consecinţă, cei dragi m-au sfătuit să o las mai moale o perioadă, măcar până se dovedeşte ştiinţific legătura dintre acest fruct şi moarte.
Iar acum întreaga mişelie a fructelor otrăvite a fost dată pe faţă. Albă-ca-Zăpada urlă de pe ecranele televizoarelor, face lumină şi acuză. În faţa micului ecran Regina-mamă îi întinde un măr otrăvit şi mârâie: „Na, sta-ţi-ar în gât!”.
Personajele de basm sunt urmate de personaje arcimboldiene produse în serie. Portrete de oameni alcătuite din mâncare. Portrete toxice.
Prăjiturile de la IKEA conţin c… E drept, toţi mâncăm în diferite doze c…, dar nu toţi recunoaştem. Laptele e toxic, brânza la fel.
Carnea, nu mai vorbim. Porcii au gripă, găinile la fel (gripă aviatică, vorba unei vedete), ouăle sunt stresate, vacile sunt demult nebune. Herghelii de cai se impun oricum în locul lor pe piaţă. Oile? Peştii?
O lume fantastică numai bună de mâncat. Sau de postit. O carte de bucate de ars în piaţa publică. În care carte ne regăsim în fiecare zi, la micul dejun, la prânz şi la cină.
Loviturile date vegetarienilor, veganilor, rawveganilor etc. nu sunt mai prejos. Au mai fost castraveţii. Acum sunt fructele. La noi e deja o tradiţie int
