---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
1. Mii de absolvenţi de facultate ajung să lucreze în alte domenii decât s-au "specializat" (ghilimelele transformă fraza în ceva plauzibil). Pentru că şcolile sau liceele nu creează posibilitatea, în cadru organizat şi într-un singur loc, să ne dăm seama ce ne place sau, măcar, ce nu ne place. Ne hrănim cu meditaţii (în forma clasică sau prin apel la alte forme de educaţie, în alte instituţii private) ca să investim într-un viitor care să nu fie lipsit de conţinut şi sordid. Investiţia presupune bani, timp, dar resursa care ne lipseşte cel mai mult este entuziasmul. E normal să ne lipsească, la 7, 13 ori 20 ani suntem un adevărat pericol public pentru noi înşine, şi aşa e şi normal să fim. Şi atunci, trebuie să fim ghidaţi, trebuie să ni se dea ocazia să putem spune că un lucru sau altul ne place. Părinţi sau profesori, deschideţi-le minţile şi sufletele copiilor. Învăţaţi-i de mici că orice e posibil şi orice e bine, inclusiv dincolo de pereţii camerei lor.
2. "Un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat.", se repetă la infinit. De la design până la muzica de operă, de la grafitti până la şevalet, orice formă de exprimare sau de îmbogăţire a imaginaţiei trebuie îmbrăţişată ca pe un prieten bun şi nu trebuie îngrădită sub nicio formă. Cultura e costumul în care ne îmbrăcăm vorbele atunci când le scoatem la plimbare, ea face diferenţa între "joacă bine actorul ăsta, Radu Pelican (!)" şi o tăcere aprobatoare însoţită de un zâmbet isteţ.
3. Timpul se comprimă, dar cei 7 ani de acasă rămân tot 7.
4. "Comoditate" e un cuvânt complicat prin care ne dovedim limitele. Când simţi că te trage curentul, ori te ridici să închizi geamul (sau, şi mai bine, te muţi şi ai şi câştigat o nouă perspectivă), or
