În recentul scandal al traficului european de carne de cal, era de aşteptat: ţapul ispăşitor nu putea fi decât România.

De îndată ce numele ei a fost rostit, proasta reputaţie a României, făcând din ea vinovatul ideal, a permis întregului lanţ european al escrocheriei din industria alimentară să se eschiveze.

Xenofobii de dincolo de Canalul Mânecii, nu puteau cere mai mult, fericiţi că această poveste dă apă la moara lor. „Încă o dată este vina românilor, de la ei ni se trag toate relele” a exclamat un deputat conservator britanic căruia i s-au alăturat alte voci de pe continent susţinând că „această ţară n-ar fi trebuit acceptată niciodată în UE”.

Şi presa românească fatalistă, concluzionează:

„Ironic şi trist este că şi dacă se va dovedi că nimeni din România nu a greşit cu ceva în scandalul cărnii de cal, acest lucru va trece neobservat. Când toţi s-au obişnuit să minţi şi să înşeli, faptul că o dată ai fost acuzat pe nedrept nu are nici o relevanţă.”

Chiar nevinovată, România plăteşte imaginea proastă pe care şi-a creat-o... şi, din nefericire, de multe ori justificat.

Totuşi, există şi o altă Românie, care ne încântă. Aceea pe care Franţa se pregăteşte să o sărbătorească începând din 22 martie la Palatul Expoziţiilor din Paris.

România va fi invitata de onoare a celei de-a 23 ediţii a Salonului Cărţii, cea mai mare manifestare mondială din domeniu, pavilionul central fiindu-i rezervat. În jur de 30 de scriitori traduşi în franceză, printre care nume prestigioase ale literaturii române de azi, sunt invitaţi.

Aceştia vor fi însoţiţi de alţi confraţi de renume, dar care nu au găsit încă un editor în Hexagon, precum şi de numeroşi artişti şi intelectuali. De fapt, este toată elita culturală românească care-şi dă întâlnire în Oraşul Luminilor pentru o reîntâlnire de excepţie cu cultura franceză. O premieră, pe care fără