Ex-diplomatul militar Cătălin-Marius Târnăcop - azi general în rezervă, dar care a activat ani buni şi la sediul ONU - mi-a semnalat o informare specială, pentru presă, a unui diplomat britanic, Rupert Colville. Acesta este purtătorul de cuvânt al doamnei Navanethem "Navi" Pillay, Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite pentru drepturile omului.

Informarea menţionată a fost emisă la Geneva, taman pe 15 martie 2013 şi vizează situaţii anacronice din Kenya, Thailanda şi…Ungaria. Aţi citit bine.

Cum 15 martie este una dintre cele trei sărbători naţionale maghiare, marcând aniversarea izbucnirii revoluţiei de la 1848, prima întrebare firească ar fi: Rupert Colville a aplicat, ca orice diplomat abil, unul dintre principiile lui Sun Tzu?

Nimeni altul decât cel care afirma, în Arta războiului, printre altele, referitor la modul de relaţionare cu un oponent:”Atacă-l acolo unde nu este pregătit, acţionează când el nu se aşteaptă".

Sigur că Rupert Colville nu a avut decât rolul diamantului care taie cu exactitate sticla – aici fiind vorba de developarea unor evoluţii anacronice la Budapesta -, iar demersul său nu este unul personal, ci doar o atenţionare venită de la un for autorizat, în domeniul drepturilor omului, la nivelul Naţiunilor Unite.

Recapitulăm?

Pe 15 martie, în unele localităţi din România, la manifestaţii publice se clamau drepturi suplimentare, ca să nu scriu provocatoare, pentru cetăţenii români de naţionalitate maghiară, iar un vicepremier de la Budapesta călărea alături de lideri locali, visând, probabil, la postura fermierilor americani, cei de la graniţa SUA, cu Mexicul, în Transilvania fiind în vizor – după unele minţi mai degrabă înfierbântate – delimitarea Fâşiei Secuieşti (precum Fâşia Gaza, nu-i aşa?), de restul României.

Exact în aceeaşi zi, guvernul tuturor ungurilor era sever atenţionat de la Geneva!

În in