De la “Soacra cu trei nurori” a lui Ion Creangă şi până la mama din filmul ” Poziţia Copilului” (care sinceră să fiu, nu ştiu de ce se numeşte aşa, pare mai degrabă vorba despre aşezarea fătului în burta mamei), este un drum lung, presărat cu injustiţii la adresa femeilor: soacre, mame şi nurori.

Aceste trei identitaţi sunt de fapt una singură. În mod normal toate femeile devin la un moment dat nurori, mame şi soacre. Povestea întreţinută cu un anume patos şi de folclorul românesc a făcut nenumărate victime de-a lungul timpului printre femei. Nu ştiu dacă şi în alte culturi funcţionează aceste poveşti despre tinerele nurori ostracizate de soacrele zgripţuroaice care vor să le vadă moarte pentru că sunt tinere şi frumoase.

În spatele unor asemenea naraţiuni, se ascund de multe ori adevărate drame. În primul rând, această ridiculizare dusă la extrem subminează încrederea copiilor în părinţi cu care ajung, deseori, în situaţii limită.

Am avut o soacră minunată, pe care am respectat-o şi de la care am învăţat multe lucruri. Cunosc multe femei, este adevărat de o anumită condiţie socială, spunând acelaşi lucru despre nurorile lor. Cred că ar trebui reabilitată imaginea şi implicit relaţia noră - soacră. Aceasta din urmă este tot o mamă. Toate fiicele noastre vor deveni mame, soacre şi vor avea la rândul lor, nurori.

Când spun reabilitare mă gândesc în primul rând la formatorii de opinie, la cei care scriu, care fac emisiuni de divertisment, la radiouri, televiziuni sau la cei care scriu scenarii de film.

În Filmul “Poziţia Copilului” fiul îi adresează mamei o înjurătură greu de suportat. Am simţit în jurul meu printre spectatorii consternaţi, un val de nemulţumire. Nimic nu justifică gravitatea acelei exprimări, care nu punctează de fel vreo relaţie patologic oedipiană, cum pretinde regizorul Călin Netzer.

Este o violenţă verbală făra