La ce este bun un Gigi Becali la casa omului? Răspunsul este cât se poate de simplu: să joace cu succes rolul de bufon al regelui, adică al acelui personaj care, în Evul Mediu, era autorizat să spună adevărul - adevărul aşa cum îl vedeau supuşii - luându-l chiar în râs pe suveran, fiind singurul care avea dreptul să spună ceea ce un muritor de rând nu putea decât riscând consecinţe punitive.

În povestea de faţă, el, Regele, nu este un personaj în carne şi oase, ci unul nepalpabil, dar teoretic omniprezent, respectiv statul de drept. Iar supuşii sunt, de data aceasta, răzvrătiţii contra democraţiei, capi ai Uniunii Social Liberale, cei care, într-un târziu, par că s-ar fi dumirit că nu le face prea bine să joace neîntrerupt rolul de violatori ai Constituţiei. Până şi Crin Antonescu s-a alăturat, cu mici scăpări, acestei categorii, a şmecheraşilor de cartier al căror nume generic nu poate fi decât unul, Victor Ponta. Iar Gigi Becali – pe care, Slavă Domnului!, l-au curtat şi l-au folosit mai toţi politicienii români, de la galbenul la roşul spectrului politic -, îşi joacă, şi în aceste zile, cu mare succes, rolul.

Şi-l joacă vizavi de un subiect pe care nimeni dintre actualii săi stăpâni nu are curajul să-l abordeze cu subiect şi predicat, respectiv calea de revenire a infractorului Adrian Năstase în viaţa politică şi în funcţia de partid pe care social-democraţii o păstrează şi o venerează mai ceva decât pe nişte sfinte moaşte, respectiv cea de preşedinte al Consiliului Naţional al PSD. Astfel, Gigi Becali a arătat tuturor, mai ceva precum un profet, calea de urmat: amnistierea pedepsei primite de fostul premier, gest care ar implica şi ştergerea cu buretele a pedepsei complementare, cea privind interdicţia de exercitare a unor drepturi cetăţeneşti, printre care cele de a alege şi de a fi ales.

Puneţi pariu că de aici se va declanşa o dezbatere