Revoluția minții este încercarea lui Jonathan Israel de a pune erudiția savantului în slujba unui angajament politic progresist (Jonathan Israel, O revoluție a minții. Iluminismul radical și originile intelectuale ale democrației moderne, traducere de Veronica Lazăr, Editura Tact, 2012).Din această pricină, eroii cărții savantului britanic, d’Holbach, Tom Pain, Herder și în fruntea lor Diderot, ne sunt zugrăviți în culori familiare. Recunoaștem lupta împotriva tiraniei, dușman cu atât mai insidios, ne învață vremurile recente, cu cât se impune adesea în numele fericirii generale. Mai întâlnim și încrederea în educație ca principal combustibil ce poate pune în mișcare mașinăria democrației reprezentative. Regăsim și nu putem să nu fim de acord cu lupta pentru egalitatea între rase și sexe, … și… et caetera, et caetera… Într-adevăr, prețul de plătit pentru a-i invita pe enciclopediști la colocviile academicilor sau la mitingurile protestatarilor din zilele noastre este pierderea pitorescului, renunțarea la înstrăinarea scufundării cercetătoare în bătăliile intelectuale ale epocii Luminilor, ce nu se suprapun niciodată întocmai peste cele de azi. Odată acceptată această vămuire a curiozității, demonstrația cărții nu are cusur: valorile egalitarismului laic sunt produse ale iluminismului radical. Afirmația pare un loc comun, însă tocmai acest gen de banalități savante merită reinspectate pentru a măsura anvergura unei întreprinderi intelectuale de odinioară, pentru a verifica cât de fidele mai sunt revendicările de la trecut ale unor poziții intelectuale prezente și, în sfârșit, pentru a vedea dacă aceste rădăcini mai sunt încă vii, dacă nu cumva arborele emancipării iluministe nu s-a uscat între timp și dăm numele lui unor agățătoare parazite lipsite de clorofilă care au acoperit trunchiul altădată viguros. Afirmația nu este un loc comun deoarece Israel întreprinde un d