O veste trista a indoliat lumea benzii desenate europene: desenatorul si scenaristul belgian Didier Comès, maestrul povestilor fantastice in alb si negru, a decedat in prima saptamina a lui martie, la virsta de 71 de ani.
Bolnav de mai multi ani, Didier Comès nu mai avea forta sa produca noi opere. Dar asta nu inseamna ca fusese uitat de public si de confrati. Chiar anul trecut, opera sa fusese omagiata la Musée des Beaux-Arts din Liège, printr-o imensa retrospectiva la care au fost expuse 200 dintre plansele sale. Apoi, in luna ianuarie a acestui an, Festivalul de la Angoulême a organizat o expozitie „digest“ de 50 de planse, iar la ceremonia decernarii premiilor, Jean-Pierre Dionnet l-a omagiat pe Comès printr-un discurs primit cu aplauze de numerosul public prezent. Cu aceasta ocazie, artistul belgian a reusit sa se intilneasca si sa discute cu José Muñoz, un alt maestru al desenului in alb-negru, dar si cu prietenul sau dintotdeauna, François Schuiten. Nici unul nu stia atunci ca aceasta avea sa fie ultima lor intilnire.
Disparitia lui Comès inseamna plecarea altui soldat al unei alte generatii BD, o generatie esentiala. El ii urmeaza pe Jean Moebius Giraud, Sergio Toppi, Paul Gillon – pentru a numi aici doar trei dintre maestrii care au adus benzii desenate europene recunoasterea statutului de „a 9-a arta“.
Bastardul a doua culturi
Didier Comès s-a nascut in 1942, in plin razboi mondial, „la hotarul latinitatii“, intr-un sat germanofon din sud-estul Belgiei. Zona natala a fost mereu la discretia schimbarilor politice. Aflat la citiva kilometri de granita germana, cantonul devenea prusac dupa Congresul de la Viena, revenea Belgiei dupa Primul Razboi Mondial, redevenea german in timpul Ocupatiei pentru a fi returnat Belgiei dupa 1945. Iar satul natal, Sourbrodt, este jumatate valon, jumatate german. Acest „du-te vino“
