Conducerea Complexului Energetic Oltenia a început o adevărată revoluţie organizatorică, una care, cel puţin la prima vedere, pare de bun augur. Pentru că, de ce să nu recunoaştem, este prima dată în ultimii ani când posturile de şefi dispar, nu sunt înfiinţate.
Apariţia a tot felul de indivizi în funcţii de conducere a devenit obişnuinţă, mai ales la companiile de stat din sectorul minier şi energetic, aceste vaci de muls ale tuturor celor care, într-un fel sau altul, au avut acces la resursele lor financiare. Oameni care nu s-au remarcat decât printr-o afinitate faţă de partidul politic de la guvernare, în ultimii ani, faţă de PDL. Faptul că un condamnat penal cu suspendare ajungea consilier al directorului de la Termocentrala Turceni pe criterii de subordonare în campania electorală sau faptul că un şef de filială de la Mătăsari ajungea să fie promovat la un organism de control de la aceeaşi unitate ajunsese să nu mai mire pe nimeni.
Cred că, într-un fel, aşa va fi şi în perioada următoare, chiar dacă acum aceste demersuri ale conducerii CEO seamănă cu o prigoană împotriva şefilor, unii mai profesionişti decât alţii, depinde după ce preşedinte de filială te iei.
Până la urmă, faptul că Laurenţiu Ciurel nu mai vrea într-o singură subunitate la fel de mulţi şefi ca în restul companiei nu mi se pare ceva ieşit din comun. Da, e adevărat, vor fi sute care o să comenteze, pentru că se adună nemulţumiţi. Au de unde, pentru că sunt zeci de şefi, alte zeci de subalterni direcţi, evident, fiecare cu propria lui gaşcă de birocraţi. Şi, spre deosebire de minerii din carieră sau maiştrii de la turbinele termocentralelor, aceştia au acces la oameni care să strige în favoarea lor, să îi deplângă pentru că sunt oropsiţi de această prigoană din companie.
Până la urmă, Ciurel vrea să dărâme nişte mici imperii, construite în jurul unor structuri din Complexu
