Eram la începutul carierei de oncolog. Mă aflam la Spitalul Universitar al PennState University. Rebecca, una din pacientele mele, era internată şi nu mai avea mult de trăit. Cancer de sân terminal. Fată tânără, sub 40 de ani. Rebecca era deja pe perfuzie cu morfină că îngrijire "end of life" . Cum aveam vreo 15 minute până să trebuiască să merg la conferinţa de prânz de "tumor board", mi-am zis- "hai să merg la Rebecca să îi zic bună ziua".
Salonul ei era la etajul şase. Când am ieşit din lift şi am intrat pe culoar, am dat paste un object mare care stânjenea circulaţia pe culoar. Era un obiect ciudat, cu o formă ciudată, învelit într-o prelată. Am întrebat în stânga şi în dreapta, pe asistente şi pe secretara de pe etaj, dacă ştiu ce este acel obiect. Nimeni nu ştia.
Pentru că evenimentele de la 11 septembrie erau destul de proaspete în memorie, am început să ridic un pic vocea - cum se poate într-un spital universitar să te trezeşti cu un obiect necunoscut în mijlocul secţiei de oncologie fără ca nimeni să ştie cine l-a adus, ce este de fapt, ce caută acolo? Unde este secretara de etaj? Şi atunci a ieşit pe fugă o tanti din WC, zăpăcită şi cu mâinile ude. Mi-a spus că este obiectul ei, căa este un instrument muzical, o liră de concert. Ea fiind muzician a vorbit cu cei de la security să îi aduca lira pe holul secţiei de oncologie ca să cânte câteva melodii pentru bolnavii de cancer.
Atunci am rugat-o cânte pentru Rebecca, pentru nu are ”mult de trăit". Duduia a acceptat, dar mi-a cerut să-i car eu lira. Aşa că m-am înfulecat la lira cucoanei, care numai uşoară nu era!!! Am intrat la Rebecca, lira întâi, cu zgomote şi opintecături, şi apoi noi, eu transpirat şi ciufulit, cu cravata răsucită în jurul gâtului, iar cucoana în spate numai zâmbete şi dinţi.
A FOST MINUNAT!!!! A ales piesa "Summertime" din "Porgy and Bess". Nici nu m-am gândit că
