Am parcurs articolul domnului profesor Rotman şi, cu riscul de a mă repeta, afirm şi eu că negarea implicării armatei române în execuţii sumare a unor civili, nevinovaţi de vreme nu a existat niciun proces care să dovedească contrariul şi în deportări, deseori în condiţii inumane, este incorectă din punct de vedere istoric şi profund imorală. Dar la fel de imoral ar fi să nu încercăm să ne poziţionăm cât mai aproape de realitate.
Domnul profesor Rotman spune la un moment dat, citez: „Înainte de a discuta despre planul de represiuni, aş dori să subliniez, că acestea au început înainte - de atentat, în chiar prima noapte a ocupaţiei. Documentele vorbesc de 8000 de victime, în prima zi de ocupaţie.”
În cercetările întreprinse pentru elaborarea unei lucrări de doctorat, referitoare la campania armatei române pentru cucerirea Odesei, deşi evenimentele de după cucerirea oraşului nu intrau în aria mea de interes, am descoperit, inevitabil, şi documente referitoare la circumstanţele intrării trupelor noastre în Odesa. Unul se referea la instrucţiunile aliatului german referitoare la intrarea într-un oraş de mărimea Odesei, emis la 15 octombrie 1941, cu o zi înaintea cuceririi oraşului:
„Maiorul Maher [ofiţerul de legătură german pe lângă Armata a 4-a] m-a informat că după ocuparea Kievului, trupele germane au suferit pierderi, prin prăbuşirea diferitelor clădiri, în urma exploziilor cu întârziere provocate de ruşi. Chiar două comandamente de M.U. [Mari Unităţi] au pierit cu această ocaziune. Trupele germane ce vor acţiona la Odessa, au ordin să nu intre în oraş, decât după ce s-a operat o curăţire radicală a oraşului.[...] Secţia a 3-a propune:
a. compartimentarea Odessei şi repartizarea compartimentelor pe C.A. [Corp de Armată].
b. pătrunderea în Odessa în felul următor:
- eşalonul de curăţire: este primul care abordează oraşul, fiind con
