În vara trecută, prin luna iulie, când inculpatul Năstase era săltat din spital şi băgat în celulă, la Rahova, scriam (şi mi s-a publicat în acest colţ de pagină) un editorial intitulat chiar aşa „Care, din doi, e mai ticălos?”. Astăzi, la ieşirea aceluiaşi Năstase din penitenciar, îmi vine în cap acel comentariu şi mă simt dator să adaug câteva consideraţii. Şi atunci, ca şi acum, povestea penală a subiectului Năstase se circumscria într-o Românie încărcată de ură şi încrâncenare. O Românie fracturată, de mai bine de opt ani, în două tabere duşmane, ireconciliabile: băsiştii şi antibăsiştii. Ce relaţie poate fi între băsism şi cazul Năstase? Niciuna - ne răspund probăsiştii. Varianta oficială, emanată de sus, din deal, de la preşedintele-jucător, este că Adrian Năstase a fost găsit pe drept vinovat de către justiţie, de fapte de corupţie. Nu e un caz politic, ci unul penal. Justiţia nu şi-a făcut decât datoria. De cealaltă parte, partizanii şi susţinătorii lui Adrian Năstase acuză faptul că a fost un proces politic, instrumentat de către Parchet şi rezolvat la presiunile şi indicaţiile duşmanului său de moarte, recte Traian Băsescu. Care o fi adevărul? Fiecare român e liber să judece şi să găsească singur răspunsul.

Adrian Năstase şi-a ispăşit, după lege, pedeapsa. A fost pus condiţionat în libertate. Dar îl aşteaptă, cu necunoscutele lor, alte două procese: Tamara II şi cel legat de acuzaţia deţinerii ilegale de armă. Tot felul de comentarii şi speculaţii s-au făcut pe aceste „teme” în ultimele zile. Printre altele, am auzit idioţenia că suicidul „eşuat” n-a fost decât spectacol de proastă calitate, jucat de Năstase nu ca să-şi ia viaţa, ci ca să dramatizeze şi să smulgă lacrimi. Alţii regretă că puşcăriaşul a fost prea uşor pus în libertate. Multă lume se întreabă dacă Năstase trebuie să se mai întoarcă în politică. Monica Macovei s-a şi grăbit s