Să nu le dăm prea tare în cap tinerilor Năstase, sau celor ca ei, că merg şi bieţii copii cu trendul: cum i-am crescut aşa îi avem.
Băi, dacă reţin eu bine, băieţii ăştia ai lui Adrian Năstase au absolvit un colegiu naţional de elită din Bucureşti şi au oarece aspiraţii universitare. Mă tot întreb atunci cum se face că pot să comită asemenea peltea de zmeură sentimentală (şi vag agramată), precum cea postată de fiul cel mare, Andrei, şi mintenaş preluată de TVR ca ştire (un scandal în sine, gestul, dar trecem peste asta). Păi dacă într-un real moment de cumpănă al vieţii, când vrei să fii emoţional şi convingător, tot ce poţi să livrezi e proză de gospodină care a absolvit liceul tehnologic Buftea, iar singura referinţă literară menită să rupă inima târgului e un kitsch de Adrian Păunescu, şi ăla citat greşit, atunci nu-i semn mai bun că într-adevăr şcoala noastră s-a dus de râpă. Hai, nu cer discursul funerar al lui Marc Antony (nu cântăreţul, săriţi peste primul hit pe Google şi mergeţi direct la al doilea), dar măcar ceva valabil în interiorul centurii ocolitoare a Bucureştiului nu s-ar putea?
Sau poate simptomul e mai general, iar explicaţia o fi alta? Mare vâlvă a produs acum câţiva ani profesorul Crabtree de la Stanford, un cunoscut biolog al evoluţiei, când a argumentat într-un articol din Trends in Genetics că viaţa modernă îi face pe oameni mai proşti – realmente, intelectual şi emoţional. Zice el că vârful de potenţial l-am atins cam pe la anul 4000 î.H., când încă eram în majoritate vânători-culegători, dar după aceea sedentarizarea şi munca de tip agricol au încurajat mutaţii genetice care ne-au tocit abilităţile. Nu ştiu cât or fi apucat să presteze cei doi Năstase junior la ferma de la Cornu, dar se vede treaba că diversificarea profesională a familiei în direcţia asta nu le-a făcut bine.
Dar parc
