Cred ca asa ar trebui sa incep postarea de astazi, indreptata, in primul rand, catre cei care mi-au fost alaturi in aceasta perioada grea si care se asteapta, poate mai mult decat altii, sa vada un semn de la mine si altfel decat pe acest blog.

Ultimele luni au fost poate cele mai grele din viata mea, nu doar din cauza privatiunilor la care am fost supus, cat mai ales din cauza senzatiei pe care am avut-o, pe care o am de fapt de mai multi ani, ca gandirea libera a devenit un lux.

Dragi prieteni, sper ca ma veti intelege ca, dupa aceste luni de care va vorbeam, imi doresc ca in perioada imediat urmatoare sa stau alaturi de familie, de cei dragi, a caror lipsa a fost una dintre cele mai dureroase incercari prin care am trecut. Nu intelesesem pana acum in mod deplin cat de sfasietor poate fi sa nu iti poti imbratisa copiii sau sotia de fiecare data cand doresti sa faci acest lucru si sa numeri fiecare secunda pana o vei putea face.

Va multumesc pentru sprijinul nepretuit pe care mi l-ati acordat in aceasta perioada, dar si in anii care au precedat evenimentele de anul trecut si va asigur ca nu voi renunta sa lupt pentru valorile in care cred.

Sursa: blog Adrian Nastase