Traian Băsescu poate răsufla, în sfârșit, ușurat: Adrian Năstase e în libertate. Nu e o glumă. Năstase i-a lipsit lui Băsescu, iar acest lucru a avut propria lui importanță în rezultatul alegerilor parlamentare de la sfârșitul nului trecut. În absența lui Adrian Năstase, Traian Băsescu a rămas fără cel mai important buton de panică. Pentru mentalul colectiv, teoriile conspiraționiste cu lovituri de stat, cu rușii, cu foștii comuniști au fost prea vagi, prea indefinite. Năstase ar fi fost inamicul perfect, ținta ideală pentru Traian Băsescu, pelerina roșie pe care să o fluture în fața poporului, în folosul PDL și al aliaților culeși pe drum. Năstase ar fi reprezentat frica supremă: dacă nu vreți PDL, atunci o să aveți parte de Năstase. Pe ici, pe colo, s-a mai fluturat temerea asta, dar un personaj căzut, aflat în spatele gratiilor, nu avea cum să-i înspăimânte pe români.
Băsescu are, în continuare, nevoie de Năstase. Năstase rămâne singura șansă reală a lui Băsescu (și a PDL) pentru a se relansa politic. Amenințarea fantomei Adrian Năstase ar justifica (tot pentru mentalul colectiv) rămânerea sub arme a lui Băsescu, ”veteranul” care l-a mai învins.
Deloc paradoxal, la rândul lui, Adrian Năstase are nevoie de Traian Băsescu. Într-un război al fricilor, frica de Băsescu e cel puțin la fel de mare ca frica de Năstase. Dorința revanșei (și a răzbunării) poate strânge armatele în jurul lui Năstase, pentru că e ”generalul” care are cele mai mici șanse să ajungă vreodată la pace și coabitare cu Băsescu.
Viitorul politic al lui Adrian Năstase și al lui Traian Băsescu se condiționează reciproc. Se potențează unul pe altul. Slăbiciunea unuia, generează slăbiciune și la adversar. Ieșirea din joc al lui Băsescu (după 2014) ar face inutilă prezența în luptă a lui Adrian Năstase. Și invers. Pe ambii îi va menține în viața politică frica. Frica românilor, fie de
