Eliberarea din închisoare a lui Adrian Năstase aduce aminte de cunoscuta parabolă biblică. PSD îşi îmbrăţişează la sânul părintesc odrasla risipitoare şi rătăcitoare. Îi rezervă aşternutul politic până la totala, imaculata curăţenie. Sunt asemănări dar şi deosebiri.

Nu i-a cerut tatălui jumătatea de avere. O avea la dispoziţie întreagă de pe poziţia de prim gospodar al ţării aşa că şi-a luat ce şi cât a vrut, ba deosebit de darnic i-a incitat şi pe colaboratori, patronând cea mai înfloritoare perioadă a corupţiei, hoţiei, fărădelegii. Risipa şi chefurile s-au ţinut lanţ dar spre deosebire de confratele său biblic, le-a canalizat la teşchereaua proprie încât iată, când sosi sorocul să plătească 750.000 Euro nu fu nevoit să recurgă la mila tatălui; acumularea la desagă ar face faţă unor încercări incomparabile. Aşa că ce ţi-e colea câteva luni de puşcărie comparativ cu liniştea şi plăcerea unei întregi vieţi?

Nici primirea nu fu aceeaşi. Tatăl biblic îşi îmbrăţişă fiul pios, tainic, cu lacrimi în ochi, încredinţat că fiul revine la cele creştineşti.

Dimpotrivă, întâmpinarea lui Năstase a luat alura unei sărbători naţionale: PSD şi nenumăraţii săi fani se lansară într-un adevărat spectacol al bucuriei, al regăsirii; televiziunile, alte mijloace de informare şi comunicare se făcură luntre şi punte spre a reda (interesate şi de rating) de la ieşirea pe porţile puşcăriei până departe spre spital sau spre casă întregul cortegiu triumfalist al celui mai faimos (nu numai corupt) eliberat al ţării.

O adevărată beţie a admiraţiei şi încântării cuprinse multe spirite înfierbântate în aplauze, osanale, prelungite până în târziul nopţii. Unii au spus-o pe şleau, mulţi alţii ne-au înghiontit pe sub masă să condamnăm nu faptele unui infractor notoriu, pe dovezi şi pe lege, ci nemernicia unor judecători care au avut cutezanţa să se atingă de augusta personalit