O întrebare cheie privind implicarea României în Holocaust este aceasta: de ce autoritățile române încep să ucidă evrei încă din primele zile ale Operațiunii Barbarossa? Din aceasta decurg alte două întrebări:
1) a existat un plan inițial de exterminare a evreilor – formulat înaintea declanșării operațiunilor militare
și pus în aplicare odată cu intrarea în război –, așa cum susține școala istoriografică intenționalistă?
2) au fost emise ordine explicite din partea generalului Ion Antonescu sau a instituțiilor subordonate acestuia de eliminare fizică a evreilor din Iași?
Întrucât cele mai multe dintre ordinele date în cazul pogromului de la Iași sunt cunoscute, fără ca întrebările de mai sus să capete un răspuns ferm, am abordat un alt unghi de analiză, luând în considerare masacrele comise înaintea pogromului de la Iași, în săptămâna scursă de la intrarea României în război alături de Germania nazistă (22 iunie 1941). Reflecțiile pe această temă au fost precipitate de descoperirea – în cadrul unui proiect al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, pe care l-am coordonat – a unei gropi comune, în pădurea Vulturi de lângă Iași, cu evrei uciși în prima săptămână de la intrarea în război. Circumstanțele masacrului au fost reconstituite din mărturii de istorie orală culese în satele din preajmă (din actuala comună Popricani, județul Iași) și din dovezi circumstanțiale extrase din documentele de arhivă. În groapa comună, se aflau rămășițele a 15 bărbați, 9 femei și 12 copii (36 de oameni cu totul), ceea ce arată că masacrul a fost îndreptat împotriva unor familii întregi, pe criterii rasiale.
Dovada ordinelor directe
La 3 kilometri de groapa comună din pădurea Vulturi, distanță măsurată pe GPS, în localitatea Stânca Roznovanu, se găsește locul unde, în 1945, au fost des
