Orice modificare legislativa care vine sa clarifice o situatie ce creeaza frustrari si nemultumiri este intampinata cu mare bucurie de catre cei afectati. Si noi, profesionistii dreptului, care lucram cu legea, suntem la fel de bucurosi pentru ca, in sfarsit, putem sa exprimam un punct de vedere juridic clar, util, cu efecte benefice reale pentru cei vizati, dar si pentru ANRE.
In aceasta situatie ne-am aflat si in 2012 cand a aparut ultima modificare a Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile. Modificarea se dorea sa fie un soi de clarificare pentru o alta modificare adusa legii in 2011. Insa, cu aceasta ocazie, investitorii au fost surprinsi sa afle ca regulile jocului s-au schimbat, iar planurile lor de afaceri vor ramane la stadiul de plan.
Dupa ce unele proiecte in energie verde au obtinut finantari din bani europeni, modificarea din anul 2011 a introdus un mecanism de ajustare a numarului de certificate verzi care a tinut cont de acest ajutor. Asadar, daca o investitie in eoliene ar fi beneficiat de doua certificate pentru fiecare MWh livrat in retea, dupa modificarea legislativa, cele doua certificate s-au redus la aproximativ un certificat pana in 2017 si aproximativ o jumatate de certificat incepand cu 2018, valoarea finantarii fiind luata in calculul scaderii.
Insa autoritatile au realizat destul de repede ca, indiferent cat de atractiva ar fi Romania pentru investitiile noi din domeniul energiei regenerabile, nu este nici cinstit, nici intelept sa traseze limite atunci cand investitiile in proiectele respective se afla deja in derulare.
In prezent, prin modificarea din iulie 2012, legea pare ca acopera pe de-o parte nevoia statului roman de a adapta schema de suport a energiilor regenerabile la realitatea sistemului energetic local, iar pe de alta parte recunoast
