La ONU s-au deschis ieri lucrările destinate căutării unui compromis pentru reglementarea pieţei armamentelor şi încheierea primului Tratat asupra comerţului cu arme. În aceeaşi zi, SIPRI a publicat noua bază de date asupra producţiei internaţionale de armament. Cele 193 de state membre ale ONU au început o ultimă sesiune de negocieri pentru a ajunge la un acord internaţional privind comerţul cu arme convenţionale (TCA). Prece­denta tentativă din iulie 2012 s-a soldat cu un eşec şi semnele nu sunt încurajatoare nici de această dată. Dacă nu se va ajunge la un acord în termen de zece zile, statele vor trece pe lângă un acord istoric, avertizează trei ONG-uri – Amnesty International, CCFD şi Oxfam. În timp ce comunitatea internaţională este divizată în ce priveşte posibilitatea livrării de arme insurgenţilor sirieni, principiul unui astfel de acord ar fi obligarea fiecărei ţări de a evalua înainte de orice livrare de arme dacă ele riscă să fie utilizate pentru comiterea violării drepturilor omului, pentru comiterea de atentate sau să fie deturnate de crima organizată. „Trebuie să se ajungă la norme internaţionale stricte dacă dorim să împiedicăm transfe­rurile iresponsabile de arme, ale căror victime sunt populaţiile civile”, insistă cele trei ONG-uri menţionate, care susţin la ONU o intensă campanie de lobby în acest sens. În spatele voinţei afişate de state de a găsi un compromis, mizele sunt imense – piaţa care ar trebui reglementată reprezintă peste 100 miliarde euro anual. Interese uriaşe Cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate – SUA, Franţa, Marea Britanie, China şi Rusia – sunt responsabili de peste jumătate din aceste vânzări, ori rolul lor este crucial în procesul negocierilor. Numai că fiecare din aceste ţări are cazuri de vânzări de arme care după semnarea TCA ar deveni ilegale. Franţa, de exemplu, al treilea exportator mondial, a furni