Cele trei tabere din PDL nu pot reuși nimic una fără cealaltă. Acum, pare că nu pot reuși nimic nici împreună. PDL și-a dat singur șah, iar pe 23 martie vom afla și dacă e mat.
Dacă Vasile Blaga câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Dacă Vasile Blaga nu câștigă șefia PDL, partidul e sortit pieirii. Acesta e rezultatul unui management politic perdant al principalului partid de dreapta din România, atâta cât poate fi definită dreapta la noi.
Din postura de câștigător, Blaga nu poate duce partidul nicăieri. N-are carismă, n-are rezultate, n-are votanți, n-are viitor. E doar muncitor și perseverent. A avut, în perioada mandatului de ministru la Interne, un vârf de notorietate și apreciere. Pe care, însă, n-a știut să le păstreze și să le fructifice. De atunci, percepția publicului despre el a coborât și va continua să o facă. E un politician al trecutului. Al trecutului în care a avut succes datorită unei competențe foarte importante. Aceea de bun organizator al activului de partid. Aici, Blaga a fost cel mai bun om al PDL și un contributor important la rezultatele partidului din 2004 și 2008. Din păcate, PDL de azi n-are inspirația PDSR de acum douăzeci de ani, care nu și-a pus nicio secundă problema să-l aleagă pe Cozmâncă președinte de partid.
Calitățile organizatorice ale lui Blaga sunt, totodată, și motivul pentru care, dacă el pierde, partidul riscă să intre în colaps. Victoria reformiștilor ar fi foarte potrivită pentru imaginea partidului înspre electorat, i-ar da un suflu nou de atractivitate, dar ar ridica enorme probleme de organizare a trupelor. Intelectualii nu sunt oameni de teren, iar victoria unui partid în alegeri se decide pe teren. Nu la televizor, pe bloguri sau pe Facebook.
Toate partidele mari din România există pentru a alimenta și a fi alimentate cu bani de un enorm aparat birocratic al adminis
