Deşi procurorii l-ar mai fi ţinut în celulă, pentru că, după părerea lor, nu s-a căit, Adrian Năstase a ieşit azi din puşcărie. Condiţionat. După nouă luni. Ca un copil născut la termen, cu cîteva zile în plus. A ieşit de la Jilava un Adrian Năstase renăscut? Mă îndoiesc. A plecat de acolo acelaşi Adrian Năstase? Nu cred. Ce va fi de aici înainte fostul premier căruia puţin i-a lipsit să devină preşedintele României şi tot puţin să nu-şi provoace intrarea în posteritate. Năstase nu se grăbeşte să intre în vreun rol, fiindcă ştie că acum depinde, mai mult ca oricînd, de ceea ce va zice opinia publică despre el. Nu jurnaliştii, nu comentatorii.
Eliberat condiţionat, Adrian Năstase nu poate fi ales şi nu poate fi numit timp de trei ani, în vreo funcţie publică, Nici măcar în partidul pe care l-a condus. Dacă Năstase a înţeles ceva din ceea ce i s-a întîmplat, nu va cere şi nici nu va accepta ca PSD-ul să-şi schimbe statutul, ignorînd legea, pentru a-l reprimi în rîndurile sale. Şi nici nu se va bucura dacă PSD-ul îi va oferi vreo funcţie onorifică în partid, încît să-l poată reprimi pe o funcţie înaltă, dar fără să încalce legea.
Cu ce capital politic s-a întors Adrian Năstase acasă în Zambaccian acolo unde a încercat să se sinucidă? Cu ce se poate lăuda el de pe urma experienţei de la Jilava? Că a fost o victimă politică? Poate încerca, dar cîtă lume îl va crede? După ce familia lui a plătit imediat 700.000 de euro, ca să nu-şi vadă bunurile puse sub sechestru şi scoase la licitaţie, Adrian Năstase nu poate scăpa de bănuiala că n-a fost băgat de pomană în puşcărie.
El însă poate susţine, după această experienţă, că a plătit. Va pretinde în continuare că a fost o victimă politică, dar va putea spune şi că, spre deosebire de alţii, el a fost băgat în puşcărie. Aşa că va putea întreba răspicat de ce alţii nu sînt trimişi de Justiţie acolo de unde a ieş
