De aproape 2 săptămâni, avem parte zilnic de ştiri despre scandalul laptelui contaminat cu aflatoxină.
Au fost prelevate mii de probe, de la ferme şi procesatori de pe întreg cuprinsul ţării, au fost oprite de la comercializare tone de lapte, au fost oprite automate care distribuie lapte proaspăt în pieţe, dar n-am aflat niciun nume de fermier sau procesator la care să se fi confirmat suspiciunile.
La Sibiu, unde s-au făcut de la începutul anului 31 de analize ale furajelor, rezultatele fiind negative pentru aflatoxină, s-a instituit o celulă de criză care face verificări zilnice pentru a evita problemele.
Săptămâna trecută, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor a demisionat din funcţie, iar succesorul său, fostul vicepreşedinte Vladimir Alexandru Mănăstireanu ne-a asigurat că: ”Laptele care se află pe piaţă este bun de consum, iar cantitatea cu aflatoxină peste limitele admise, care a fost sechestrată şi va fi distrusă, reprezintă aproximativ 0,2 la sută din producţia zilnică de 20.000 de tone a României”.
Cu toate acestea, încrederea românilor în siguranţa laptelui vândut în magazine a scăzut în urma mediatizării intensive şi comunicării precare pe tema contaminării cu aflatoxină, doi din cinci consumatori declarând că nu au mai cumpărat lapte în ultima săptămână, potrivit unui studiu întocmit de Rogalski Grigoriu Public Relations.
Avem, cu siguranţă, de-a face cu un caz de exces de zel în comunicarea publică a autorităţilor pe acest subiect. Aşa cum secretomania este nocivă, tot aşa poate fi la fel de nocivă o comunicare excesivă, mai ales când este vorba de suspiciuni. Încrederea consumatorilor poate fi lesne năruită printr-o frază nefericită dintr-un comunicat de presă, şi nu va putea fi restabilită, decât cu eforturi şi costuri mult mai mari.
Este adevărat că presa este
