În unele cazuri, insolvenţa (adică imposibilitatea de a face faţă datoriilor scadente cu sumele de bani disponibile) este unul dintre simptomele unei afaceri neperformante. Totuşi în multe situaţii incapacitatea de plată este doar rezultatul unei conjuncturi nefavorabile cu care se poate întâlni orice comerciant.
Diferenţa dintre societăţile în insolvenţă care rezistă pe piaţă şi cele care dispar o face capacitatea managerilor de a identifica rapid resursele necesare unei redresări, spune Mihai Jelea, Senior Associate Eversheds Lina & Guia, care explică în ce mod poate fi administrată starea de insolvenţă, încât să nu aducă neajunsuri de imagine sau de business coimpaniei.
Potrivit acestuia, soluţiile trebuie căutate în primul rând în sfera economicului şi presupun întotdeauna schimbări profunde în modul de funcţionare a societăţii; nu trebuie însă neglijate şi celelalte instrumente care pot facilita o revenire mai rapidă a societăţii aflate în dificultate.
Există o serie de avantaje care pot apărea în insolvenţă dar care pot fi depăşite, dacă sunt bine manageriate, spune Jelea.
1. Dezavantajul de imagine poate fi unul semnificativ: procedura insolvenţei este asimilată îndeobşte cu falimentul sau închiderea societăţii. Această percepţie greşită poate avea consecinţe nefaste: partenerii comerciali vor căuta să se expună cât mai puţin în relaţia cu debitorul reducând livrările/comenzile, clienţii vor fi reticenţi să mai achiziţioneze bunuri/servicii, ceea ce va afecta cifra de afaceri a societăţii în cauză. Pentru a depăşi acest impact trebuie purtate discuţii cu fiecare partener comercial în parte.
2 Desfăşurarea procedurii insolvenţei poate determina deteriorarea relaţiilor cu partenerii comerciali care sunt nevoiţi, de cele mai multe ori fără niciun preaviz, fie să-şi vadă creanţele amânate, fie reduse, fie
