- Editorial - nr. 54 / 19 Martie, 2013 Nedrept si de-a dreptul penibil, inabil ascunzandu-se in spatele fragilului paravan purtand numele "curajosului din umbra”, fara adresa si identitate, ni se reproseaza, cu limbajul si cu "demnitatea” specimenelor de gang, vini inchipuite. Evident, nu vom cadea in capcana de a ne supara pe necunoasterea sau reaua-credinta a cuiva, mai ales ca noi, cei care muncim, din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, la ziarul "Cuvantul liber”, stim, si inca prea bine, cam din ce cotloane ascunse ale urii, intolerantei si invidiei ies astfel de "perle”. Este, oricum ai lua lucrurile, nedemn sa raspunzi unor indivizi fara nume, fara adresa, fara un numar de telefon. Totusi, atacului la adresa celui mai citit ziar muresean, si nu numai, cunoscut fiind in intreg Ardealul, a unui colectiv redactional, la persoana chiar, consideram ca trebuie, intr-un fel, sa i se raspunda! Atacati, mereu, din 1990 incoace, am fost, pentru ca un ziar-fanion are si multi dusmani. Nu spune romanul: "nimeni nu da cu pietre in pomul fara roade”?! Iar tot acelasi roman graieste: "Cati caini ne-au latrat toti au turbat!”. Vorba marelui Nichita Stanescu: "Nu mor caii cand vor cainii!”. Afirmatiile din misiva otravita sunt total deplasate, dovedind ca acela care improasca cu noroi nu citeste, zilnic, "Cuvantul liber”! Este vorba despre o meteahna de-a noastra, romaneasca: loveste si fugi! Aceasta este strategia "curajosului din umbra”! Din tactica si strategia lui pleaca pornirea agresiva, jignirea, din invidie, cladita pe o prejudecata. Trebuie sa-i amintim insului, printre altele, dupa cei 23 de ani postdecembristi ai "Cuvantului liber”, acuzandu-ne de "comunism”, ca, inca din primele ore ale schimbarii intervenite dupa evenimentele din decembrie 1989, "Cuvantul liber” a fost primul ziar aparut in tara in acele imprejurari ale valmasagurilor si incertitudinilor ("tras