Reşedinţa familiei Ştirbey din Calea Victoriei s-a bucurat de un renume deosebit de-a lungul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea. Sala de recepţie şi baluri este cu siguranţă cea care ocupă cele mai mari dimensiuni în palat, fiind concepută să uimească, având şi prelungiri în anticamerele laterale.

Reproducere a gravurii din 1843 (Sursa: Bucureştii vechi. Documente iconografice, 1936, planşa XLVI)

O celebră gravura intitulată „Une soiree chez le Prince Regnant“ realizată de Charles Doussault în 1843 ne oferă prima mărturie vizuală a sălii de bal din Palatul Ştirbey. Mulţi istorici au căutat sa localizeze interiorul, atribuindu-i mai ales Casei Golescu, reşedinţa oficială devenită ulterior palat regal. Istoricul Marian Constantin considera ca improbabilă posibilitatea ca această gravură să fie o descriere a interiorului palatului Ştirbey pe motiv că acesta ar fi fost început în 1835 şi terminat în 1852. (Palate şi colibe regale din România, Arhitectura şi decoraţia interioară în slujba monarhiei (1875-1925), Editura Compania, Bucureşti, 2007, p. 29). Istoriografia a dovedit că arhitectul Michel Sanjouand (?-1835) a lucrat la palat în perioada 1833-1835, prinţul Ştirbey primind oaspeţi chiar în 1835, dovadă că reşedinţa sa era funcţională.

Comparând gravura din 1843 cu o fotografie de epocă din fototeca Arhivelor Naţionale, fondul Ştirbey şi având ocazia de a fotografia interioarele actuale ale palatului din Calea Victoriei în vederea pregătirii monografiei, concluzia de netăgăduit este că toate înfăţişează aceeaşi sală de bal.

Fotografia sălii de bal de la parterul palatului din Calea Victoriei este luată dintr-un unghi special ales pentru a ne oferi o imagine de ansamblu aproape a întregii încăperi şi este o şansă nesperată de a putea compara înnoirile aduse faţă de epocile anterioare. Aplicele cu lumânări au fost înlocuite cu unele elect