- Social - nr. 54 / 19 Martie, 2013 Plurivalentul artist Ion Caramitru este de-a dreptul "vrajit” de Sala mare a Palatului Culturii si de intreaga cladire, unde a revenit vineri seara, avand doar amintiri frumoase despre oras, din turneele sale cu pianistul Dan Grigore, dar si altele, cunoscand foarte bine orasul ca spatiu teatral, dar si presa de aici, astfel explicand-se si faptul ca a scris "Ziarului «Cuvantul liber», cu toata admiratia”, unde i-am comentat rolurile din multe filme, marturisindu-i ca nu ratez nicio Gala Uniter de zeci de ani si ca imi este foarte dor de Teodora Mares, iar directorul Teatrului National din Bucuresti unde ea este angajata, reactionand in mod neasteptat de pozitiv la afirmatia ca "singurul sens in care v-am criticat este faptul ca nu mai joaca demult”. In ceea ce priveste spectacolul Caramitru-Malaele, chiar daca biletul a fost scump, spectatorii l-au perceput ca pe o sarbatoare. Astfel au marturisit cei care au stat la rand la sesiunea de autografe, cu zecile, ca la cantaretii de... rock (numai la concertele Phoenix am mai vazut asa coada), maestrul Ion Caramitru fiind curios astfel sa-si cunoasca si publicul, mirat ca randul la Malaele a fost mai scurt. Ambii si-au lansat, cu acest prilej de vineri seara, carti biografice, cu poze din intreaga viata, cea scrisa de Mircea Morariu despre si cu el fiind una imensa, cu fotografii inclusiv ale parintilor si bunicilor, ambele fiind cumparate de doritorii de autografe, care le-au primit direct pe ele. Unora le-a placut mai mult Ion Caramitru, datorita repretoriului ales, de la fabula cu care a intrat la Institut, "Vulpea si corbul”, pe care, marturisesc, nici eu nu o stiam, poezii felurite, dar in special romanesti, de la Eminescu, de care nu se desparte niciodata, la Sorescu, Nichita Stanescu fiind abordat si de Horatiu Malaele, dar "glumitele si bancurile lui Malaele nu erau pentru un