“Bazîndu-se pe teoria lucrurilor potrivnice, care anihilîndu-se unul pe celălalt pun în mișcare comedia lumii – îmi șopti la ureche amicul meu cu cornițe –, ai văzut cum le-a dat CIA-ul sud-americanilor să sugă o acadea cu scufie taman cînd se apucaseră să ronțăie bomboanele de pe coliva lui Chávez?

Crezi că întîmplător s-a așezat pescărușul ăla pe burlanul modest al Vaticanului, asemănător celui de la soba cu coceni a lu’ mama-mare?

Ai lăcrimat de emoție, numai că păsăroiul cu grad de colonel în serviciile speciale și care mai an era să sfîșie hulubul păcii i-a avertizat pe episcopi să nu se joace cu focu’și să-l scoată degrabă pe iezuit la înaintare, ca să-l dribleze pe Maradona prin vălătucii fumului alb, înainte ca misticul golgeter să decreteze că Sfînta Treime e compusă din Che Guevara, Castro și Chávez.

Cu ochii pe burlan, rușii l-au lăsat pe sfîntul Chávez să intre în fermentație, fiindcă întrebîndu-se la mișto cîte divizii are Papa, tătucul Stalin i-a subestimat armamentul din dotare: în tranșeele catolicismului, anafura pe care prelații o vîră sub limba săracului are efectul năprasnic al frunzei de coca, gherilele sandiniste aflînd la spovedanie că nu Marx a inventat cartoful și că lingurița cu vin de împărtășanie e mai tare decît paharul cu samagon cu care se aghesmuiesc soldații Armatei Roșii înainte de atac.

Luîndu-l ca model pe Ion Iliescu, yankeii le-au oferit naivilor de peste Ocean un tătuc cinstit și sărac, care la întîlnirile cu Dumnezeu obișnuiește să meargă cu mijloacele de transport în comun, spre deosebire de fanfaronul Chávez, care nici mort n-a uitat că el a semnat decretul de ieftinire a benzinei poporului, de vreme ce la rendez-vous-ul cu mămica mea, Talpa Iadului, a plecat cu un cortegiu de limuzine luxoase, mari consumatoare de combustibil. Nu crezi că asta face diferența, dragul meu?”

Ce puteam să-i ră