Observ, in ultima vreme, o frica generalizata. Anatomia fricii ne arata ca acest sentiment, anume provocat, strabate toate straturile societatii romanesti. Este un fel de intoarcere in timp. In anii ’50. Ai stalinismului. Inca o dovada ca democratia poate fi regresiva. Sau poate chiar esuata. Cine are de castigat si cine are de piedut de pe urma fricii?
Judecatorilor li s-a facut frica. De mai mult timp. Un moment semnificativ, in acest sens, a fost marcat de perchezitia la domiciliul sotilor Barsan. Si de confiscarile care au avut loc cu acest prilej. Un fapt probabil fara precedent. El, magistrat la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, responsabil de cazuistica romaneasca. Ea, magistrat la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Chiar sef de sectie. Si unul si altul, cu imunitate diplomatica. Este normal ca un atac de acest fel al DNA, impotriva unor magistrati plasati ierarhic la cel mai inalt nivel, i-a socat pe judecatori.
Dar nu numai judecatorilor le este frica de procurorii DNA. Procurorilor DNA le este frica. De Serviciul Roman de Informatii, de propriii sefi ierarhici si, desigur, de Traian Basescu, care, uneori discret, alteori ostentativ, sta la butoane. Am observat insa ca si lucratorilor SRI le este frica. O frica ierarhica. Cetatenii obisnuiti se tem si ei. De ziua de maine, dar si de abuzuri ale autoritatilor.
Cetatenii sunt abuzati in fel si chip de reprezentanti ai administratiei centrale si locale, de magistrati, atunci cand merg la ei cu jalba-n protap, de multi politicieni, atunci cand acestia ii mint dar rareori, in randul cetatenilor, se instaureaza starea de frica. Iata ca acum s-a intamplat. Si cetatenilor le este frica.
Observ cu stupoare ca sentimentul de frica s-a instalat si in randul oamenilor politici. Chiar, sau mai ales, al celor aflati la putere. In randul politicienilor USL. Le e frica unora de amenintarile l
