Sofia Bartha este o săsoaică născută într-un sat din Bistriţa-Năsăud care a fost deportată în 1945, la doar 18 ani, alături de fratele său, în Rusia, ajungând mai apoi în Germania. Într-un interviu acordat acum câţiva ani buni, femeia, acum decedată, îşi amintea cu amărăciune traumele cauzate de către ruşi.
Săsoaica, născută într-o localitate din Bistriţa-Năsăud, rememorează momentul în care a fost băgată, împreună cu fratele său Mihai, sau Mişi, într-un vagon de tren de animale, unde mai erau înghesuite sute de persoane de toate vârstele.
A fost luată de acasă în data de 11 ianuarie 1945, împreună cu fratele său, care la acea dată avea doar 16 ani. Sofia locuia în Braşov, unde s-a mutat în 1935, împreună cu mama, tatăl, cei doi fraţi şi surioara cea mică.
A venit căruţa şi m-a luat pe mine şi pe frati-miu, pe Mişi şi a rămas soră-mea Greti cu Simi aici şi plângeau. Când a venit mama acasă de la serviciu a venit acolo la grădiniţă unde eram, nu i-a dat voie să stea cu noi de vorbă...îşi aminteşte săsoaica.
În aceeaşi noapte, după un control medical riguros, cei doi adolescenţi au fost îmbarcaţi în vagoane şi au luat drumul Rusiei. Femeia parcă vede şi acum vagoanele reci, lipsa păturilor sau a hainelor groase, dar şi „toaleta” improvizată care era practic o gaură în podea.
A doua zi coborau deja din vagoane într-o localitate din Rusia unde era un lagăr, pe o zăpadă până în brâu. I-a aştepat o încăpere la fel de friguroasă, cei doi lipindu-se unul de celălalt să nu îngheţe de frig până dimineaţa. Deşi în momentul în care au păşit pe pământ rusesc militarii au încercat să îi despartă, trimiţând-o pe Sofia la un atelier de tâmplărie, iar pe Mihai într-o mină, săsoaica a refuzat să-şi părăsească fratele şi l-a însoţit la mină.
Femeia îşi aminteşte de muncile grele din minele ruseşti, da