În Franţa, actualitatea politică este marcată de demisia ministrului însărcinat cu bugetul, Jérôme Cahuzac, dar şi de o percheziţie efectuată la domiciliul doamnei Christine Lagarde, directoarea generală a Fondului Monetar Internaţional.

Două afaceri care nu sunt legate între ele, dar care alimentează multe supoziţii şi rumori legate de moralitatea oamenilor politici.

„Doamna Lagarde nu are nimic de ascuns” a declarat pentru Agenţia France Presse avocatul celei care se află acum în fruntea FMI, după ce a fost ministrul economiei între 2007 şi 2011. La acea oră a luat ea o decizie care este pusă acum sub semnul întrebării: mai precis, a recurs la un arbitraj pentru soluţionarea unui litigiu dintre banca franceză Crédit Lyonnais şi omul de afaceri Bernard Tapie, şi el fost ministru dar într-un guvern socialist. Ori, acest arbitraj este considerat suspect pentru că pînă la urmă banca respectivă a trebuit să-i retrocedeze lui Bernard Tapie 285 de milioane de euro. Poate că justiţia nu s-ar fi interesat de această afacere dacă Bernard Tapie ar fi fost un om fără pată, un exemplu de moralitate şi probitate în viaţa sa de om politic sau de om de afaceri. Ori, Bernard Tapie este departe de a fi un model moral, el este, dimpotrivă, un „om uns cu toate alifiile”, cum se spune, un personaj al Republicii Franceze, simpatic dar cu un temperament de clovn, un om de mare talent dar care a ajuns la un moment dat şi după gratii din cauza exceselor sale, sau mai bine spus din cauza unor afaceri necinstite.

Să fie oare o afacere ilegală şi acest „arbitraj” de care vorbeam, şi care o pune acum în cauză, în culmea carierei sale, pe doamna Chistine Lagarde?

În orice caz, afacerea este mai complicată şi are multe ramificaţii, iar poliţia a efectuat percheziţii şi la domiciliul altor persoane bine cunoscute, cum ar fi Claude Guéant, fost secretar general la