Cînd am avut nevoie de un cizmar în micul orăşel englezesc unde trăiesc – Birkenhead (dezvoltat în umbra celebrului Liverpool) –, am reuşit să-l găsesc în centrul comercial, într-un atelier care oferea mai multe servicii combinate: cizmărie, atelier de copiat chei, tocilărie, deblocare de telefoane, vînzare de ţigarete electronice. Nu departe de acest minibazar, am descoperit un atelier de cizmărie „de pe vremuri“, abandonat şi ruinat, dar cu vechea firmă încă deasupra intrării acum blocate: Frank Cavanagh, Shoe Repairer. În vitrină, sfidînd dezolarea clădirii goale, pline de cioburi şi gunoaie, mai rămăsese un vechi anunţ: Traditional Shoe Repairs by Independent Craftsmen (Reparări tradiţionale de pantofi, de către meşteşugari independenţi).

Mai mult ca sigur că pantofii reparaţi în trecut de domnul Cavanagh erau dintre cei făcuţi la comandă, scumpi, durabili şi de o calitate înaltă. Majoritatea populaţiei britanice este acum obişnuită să-şi arunce imediat pantofii stricaţi, deoarece costul reparaţiei ar fi prea mare, iar o nouă pereche, chiar şi de pantofi de calitate, se poate cumpăra la preţuri rezonabile. Aceasta fiind, de fapt, regula generală şi în privinţa mai tuturor obiectelor de uz casnic, care au propriul life cycle – „ciclu al vieţii“ –, la sfîrşitul căruia vor fi aruncate la gunoi sau reciclate.

Tot o formă de reciclare o reprezintă şi popularele magazine de caritate (charity shops), unde britanicii îşi donează lucrurile de care nu mai au nevoie sau de care s-au plictisit (inclusiv cadourile nedorite): bibelouri, veselă, cosmetice, jucării, mobilă, draperii, haine, încălţăminte, instrumente muzicale, discuri, cărţi... Colindatul prin charity shops devine chiar o aventură pentru că nu ştii niciodată ce vei descoperi la un preţ de nimic: o primă ediţie de carte sau cine ştie ce altă antichitate, nerecunoscută ca atare de voluntarii care l