Unii intelectuali urlă de parcă le-ar fi tăiat bugetarilor salariie, de parcă s-ar fi schimbat codul muncii sau ar fi crescut TVA-ul. Dar nu e asta.
Scandalul cu ICR şi Salonul de Carte de la Paris continuă. Edituri din Franţa au tradus nişte scriitori români. Apoi i-au invitat la Salon. Mai era ceva de plătit şi de ICR pentru deplasare. Numai că “traduşii” pe vremea lui Patapievici s-au ciocnit etic de Marga. Cîţiva dintre ei.
Există o deosebire mare, una singură, între Marga şi Pleşu. Pleşu crede că există o singură cultură înaltă pe lume, el şi ai lui. (De aici lamentaţii ridicole, iar surplus de etică după ce tot grupul a lucrat politic greţos timp de un deceniu). Marga crede că există două culturi: una a lui Băsescu etc., şi una uselistă. Aici e cheia: cultura de vîrf, aia unde trebuie să pozezi şi să faci frumos, nu e decît una compusă din cîteva personalităţi, şi nu e neapărat aia a lui Pleşu, deşi ei au luat caimacul prin supraexpunere şi textuleţe de mîngîiat pe creştet o clasă postcomunistă de parveniţi cultural, neoconi vopsiţi în diverse nuanţe. Marga a crezut că poţi să schimbi vedetele culturale aşa cum schimbi directorii de deconcentrate.
Realitatea e una. Avem intelectuali celebri care sînt fie ultraconservatori care se dau europeni, fie sînt naţionalişti şi se dau patrioţi. Conglomeratul rezultat nu poate fi lipit pe blocuri politice.
Marga mai încurcă şi funcţionarii cu artiştii: te iei de Perjovschi (care tocmai a mai luat un mare premiu), te iei de Filip Florian fără să te uiţi şi tu care e contextul, cît sînt de respectaţi etc. Crezi că rezolvi dacă vorbeşte mai mult la Paris Eugen Simion? Nici măcar antagonismul vechi Simion-GDS nu mai e valabil de hăt.
În cazul reacţiei ICR la Filip Florian, apare o chestie incredibilă: violenţă de limbaj.
Ponta nu se mai duce la Paris din cauza acestor certuri (au spus cei d
