Săptămîna trecută, la diferenţă de doar cîteva ore, la Vatican şi la Bucureşti s-au petrecut evenimente de un contrast îngrijorător.
La Vatican a fost ales un nou Papă, ocazie cu care zeci de mii de pelerini din întreaga lume s-au adunat în faţa bazilicii San Pietro. Prin intemediul televiziunii, am putut asista şi noi la momentele acelea şi am putut simţi ceva din bucuria şi atmosfera de graţie pogorîte asupra Romei. Am putut zări feţele fericite ale oamenilor, am putut vedea zîmbetul luminos şi cuceritor al noului Papă. Alegerea a fost considerată de către mulţi comentatori drept surprinzătoare şi curajoasă. Un cardinal argentinian. Primul Papă din America Latină, primul Papă din Ordinul Iezuiţilor şi primul Papă care îşi ia numele de Francisc (de la Francisc din Assisi). Un conducător de la care se aşteaptă să facă faţă complicatelor probleme cu care se confruntă Biserica Catolică, cele care par să-l fi copleşit pe predecesorul său. Dacă Papa Benedict al XVI-lea a fost recunoscut ca un mare înţelept, noul Papă ar putea deveni, după unele semne, un mare model pentru credincioşi.
DE ACELASI AUTOR Bilbao şi alte neplăceri Strada mare şi fundăturile La Frumuşani - contactul dintre două lumi Dezvoltatorii În ziua următoare alegerii Papei, şi la Bucureşti s-au adunat aproape o mie de credincioşi creştini, călugări şi preoţi cu steaguri, icoane şi cruci. Fără vreo legătură, însă, cu cele petrecute la Vatican. Şi ce treabă să fi avut ortodocşii de la noi cu Papa de la Roma? Motivul lor nu era nicidecum bucuria unei înnoiri în Biserică, ci grija, nevoia de a se opune cipurilor electronice din noile carduri de sănătate. Un protest pe care ei, probabil, l-au considerat cît se poate de creştinesc. Cu toţii păreau convinşi (pe cine ştie ce căi necurate) că în acele cipuri ar fi înscris numărul Fiarei. Dar nici iubirea, nici bunătatea, nici blîndeţea, nici fer
