Ăştia sunt bancherii! Au luat decizii proaste, au pierdut bani dând credite cui nu trebuie, ca să cumpere ce nu trebuie şi la preţul care nu trebuie, dar mizează că până la urmă se vor scoate pe seama confiscării de avuţie de la cei mulţi. Ştiu că instituţiile lor sunt "sistemice", că economia întreagă este ostatică industriei financiare şi că pot ajunge la banii cetăţenilor pentru a acoperi "găurile" pe care ei le-au făcut. Între timp, se afişează tot ca fiind puternicii zilei. Sunt cu toţii grozavi şi noi trebuie să luăm aminte la ce spun ei, deşi ei sunt cu pierderile şi noi suntem cei care trebuie să venim cu bani din urmă să îi dăm pentru prostiile făcute de ei.
Nu trebuie să ne uităm în urmă pentru a ne aminti ce s-a întâmplat acum aproape cinci ani în America; este de ajuns să mai aruncăm câte o privire prin Europa. După naţionalizările de bănci, după monetizările succesive, după lichiditatea injectată şi plătibilă la scadenţe extinse, după acceptarea unor colaterale îndoielnice la băncile centrale, în aceste zile mai asistăm la încă o năzdrăvănie: Cipru are în vedere confiscarea de facto a unui procent între 6,75% şi 9,9% din depozitele constituite la băncile din insulă. O măsură "de criză", asumată de stat ca taxare, atunci când problema reală este una de insolvabilitate a băncilor care oricum au ajuns la o limită de la care nu-şi mai pot achita obligaţiile către deponenţi. Până atunci, oricum, Cipru este o destinaţie de "vacanţă bancară", iar oamenii nu pot accesa deja de patru zile propriii lor bani încredinţaţi (greşit) unor bănci care i-au cam pierdut.
Învăţăm din "soluţia" cipriotă că entităţi insolvabile pot rămâne în piaţă, chiar dacă nu îşi pot onora obligaţiile către creditori, ultimii fiind obligaţi de stat să cedeze de bună voie o parte din avuţia lor către instituţiile de credit care i-au prăduit. În schimb, ar trebui să primească
