Îmbătrânim şi ne aşteaptă la cotitură ceva lung, negru şi urât. Cotitura este momentul pensionării, iar lung, negru şi urât este timpul pe care îl vom petrece de la pensionare, până la moarte. Veţi spune că sunt pesimist, ba chiar morbid, dar aici nu este vorba despre gândurile şi sentimentele mele, ci despre un studiu realizat de o bancă importantă din România.
Conform studiului, în anul 2030, unul din cinci români va avea peste 65 de ani, iar în anul 2060, unul din trei români va avea peste 65 de ani. Concluzia este alarmantă, în ritmul acesta, peste câţiva ani nu va mai exista destulă populaţie activă, care să plătească pensiile vârstnicilor. Astfel că perioada petrecută la pensie se va lungi, ca urmare a creşterii speranţei de viaţă, dar va fi caracterizată de sărăcie şi nevoi.
Studiul propune, însă, şi o soluţie. Să începem să economisim deja de la vârsta de 30 de ani, ca să avem banii noştri la bătrâneţe. Să nu ne bazăm pe pensia de la stat. Desigur, dacă nu ar fi propus aşa ceva, banca nu era bancă, fiindcă e normal ca o bancă să ne îndemne să depunem banii grămadă în conturile ei şi să-i cheltuim, dacă mai apucăm, la bătrâneţe.
Oricum, îndemnul are logica lui, dar, în situaţia în care se află acum românii, propunerea este de-a dreptul cinică. În prezent, cei mai mulţi români abia dacă pot să-şi plătească nevoile curente, iar foarte mulţi privesc cu groază cum li se majorează datoriile din bănci, la împrumuturile făcute în perioada „veseliei creditelor”. Fiindcă nu sunt capabili să-şi achite creditele, din salariile diminuate. Sau, în cazul în care au fost disponibilizaţi de la vreo firmă în insolvenţă sau faliment, fără salarii. De unde să facă economii în contul pensiei viitoare?!
Îmbătrânesc şi-mi pare rău, spunea, parcă, o romanţă din veacul trecut. Nu ştiau ei ce ne aşteaptă
