Astazi, parintii au la indemana numeroase ajutoare in ceea ce priveste cresterea copiilor.

De la suzeta, biberon sau carucior si pana la scutecele de unica folosinta sau laptele praf, toate par a fi concepute dintotdeauna, special pentru cei mici. Obiectele de baza pentru copii au, insa, o istorie ceva mai elaborata decat ne-am imagina.

Listverse prezinta povestea acestor obiecte necesare copiilor si atat de utile si parintilor.

Caruciorul

Primul landou a fost construit in 1733 de arhitectul William Kent, ca o modalitate de a-i distra pe copiii ducelui de Devonshire. Landoul consta intr-un cos de rachita instalat pe un cadru de lemn, avea 4 roti si un ham pentru a putea fi tras de ponei, capre sau caini.

Dupa un timp, designul a fost schimbat, fiind introduse doua manere, astfel incat un adult sa poata plimba caruciorul, producatorii lansand pe piata si carucioarele cu doua sau trei roti.

Majoritatea schimbarilor de design s-au petrecut dupa Primul Razboi Mondial (cosurile mai adanci, din plastic, frane de picior, roti mai groase etc), dar o schimbare majora a adus-o Owen Maclarent, care a facut un carucior din aluminiu, care putea fi pliat si transportat mult mai usor.

Aparat de monitorizare

In 1932, cazul unui copil rapit a tinut prima pagina a ziarelor si a semanat panica printre parintii din America si nu numai. Cinci ani mai tarziu, Eugene F. MacDonald Jr., pe atunci directorul General Electric, le-a cerut angajatilor sa conceapa un dispozitiv astfel incat sa isi monitorizeze fiica nou-nascuta. Radio Nurse a fost realizat in 1937 si avea doua parti: transmitatorul care statea pe patutul copilului si receptorul.

Semnalul intre transmitator si receptor era propagat prin cablurile electrice din casa, insa sistemul nu era foart