A trecut o jumătate de an de când micuţul Ştefan Guluş zăcea într-o stare vecină cu coma pe un pat de spital, cu multiple traumatisme craniene, după ce fusese lovit de o maşină. Între timp, el şi-a revenit spectaculos iniţial, s-a întors acasă, dar sechelele au rămas. Ca şi sărăcia în care se zbate bunica lui, singura care-l creşte. A trecut o jumătate de an de când micuţul Ştefan Guluş zăcea într-o stare vecină cu coma pe un pat de spital, cu multiple traumatisme craniene, după ce fusese lovit de o maşină. Între timp, el şi-a revenit spectaculos iniţial, s-a întors acasă, dar sechelele au rămas. Ca şi sărăcia în care se zbate bunica lui, singura care-l creşte.

La început, acolo, pe patul Clinicii Robănescu, unde l-am văzut prima oară, Ştefan Guluş, băieţelul de 9 ani din satul Castranova, Dolj, nu mişca, nu vorbea, nu ştia ce se petrece în jurul lui. Şi-a revenit însă spectaculos, într- o primă fază, spre sfârşitul toamnei reuşind să se ridice în funduleţ, să încerce, e drept, cu greu, să meargă din nou şi să o îmbrăţişeze pe cea care l-a vegheat la căpătâi tot timpul, bunica. Iar oamenii au sărit în ajutorul lui, după ce au citit despre el în cadrul campaniei noastre.

Reîntors acasă, recuperarea n-a mai înaintat atât de rapid, chiar dacă bunica s-a îngrijit să aducă de la Craiova un kinetoterapeut pentru a-l ajuta pe Ştefan în reînvăţarea mişcărilor fireşti ale corpului. Dar încă îi tremură mâinile, iar pe dreapta nici n-o prea simte, încă îşi trage piciorul drept şi, cel mai grav, are stări de agitaţie cu accese de nervozitate când nu i se face pe plac. În luna mai se va interna iar, dar în Craiova, însă banii sunt tot puţini, bunica din ce în ce mai bătrână, iar sechelele accidentului încă prezente. Poate reuşim să-l mai ajutăm o dată, fiecare cu ceea ce poate!