În Leonce și Lena

Ne-a mai părăsit o actriţă de geniu. Irina Petrescu părea o eroină din romanele englezeşti care oficia pe scenă. De un uriaş talent, când juca era atât de adevărată! Făcea totul cu eleganţă, cu rafinament şi o nobleţe care îţi impunea. Îmbrăcată întotdeauna cu distincţie, purtând cu artă bijuteriile pe care le iubea, avea un amestec de frumuseţe, magie şi feminitate. Era o intelectuală de rasă.

Născută la 19 iunie 1941, a absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, la clasa profesorilor Ion Şahighian şi David Esrig.

Era studentă la Arhitectură când a fost descoperită de Liviu Ciulei, regizorul care i-a schimbat destinul, debutând în rolul Anei Strejan din pelicula „Valurile Dunării” (1960), sub bagheta lui. “Filmul a sosit pentru mine ca un basm. Totul mi se părea a fi un miracol”.

În Elisabeta I, în regia lui Liviu Ciulei

Debutul în teatru a coincis cu debutul la Bulandra. Astfel, în 1963, sub îndrumarea regizorului Radu Penciulescu, care îi încredinţează un rol în spectacolul „Noaptea e un sfetnic bun” alături de Ştefan Ciubotăraşu, Victor Rebengiuc şi Octavian Cotescu, Irina Petrescu începe la Bulandra o carieră care avea să dureze mai bine de 50 de ani.

La Teatrul Bulandra – care i-a fost a doua casă – a întruchipat personaje de la roluri de ingenue la femei puternice şi seducătoare, ca Lena în „Leonce şi Lena” de Georg Buchner, Cecil în „Elisabeta l” de Paul Foster, Jennifer în „Ferma” de David Storey, Cecilia în „Casa cea nouă” de Carlo Goldoni, Cristina în „Judecată în noapte” de Buero Vallejo, Ines în „Cu uşile închise” de Jean Paul Sartre, Ea în „O, ce zile frumoase!” de Samuel Beckett, Margot în „Dimineaţa pierdută” de Gabriela Adameşteanu, Milordino în „Uriaşii munţilor” de Luigi Pirandello, Celimene în „Mizantropul” de Molière, Beatrice în „Teatrul comic” de Carlo