Un participant la lichidarea consecinţelor avariei de la centrala nucleară Mayak se judecă cu autorităţile pentru o locuinţă. Bătrânul dă toată pensia pe chirie şi medicamente pentru soţia invalidă.

Tudor Costin (82 de ani) a fost mobilizat în Armata Sovietică în 1954 şi repartizat să-şi

îndeplinească serviciul militar în regiunea Celiabinsk, unde a fost nevoit să participe la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la centrala nucleară Mayak din 1957. Supranumită „zona morţii“, acest loc este considerat şi acum cel mai poluat de pe planetă.

„Construiau roboţi ca să execute lucrări acolo unde doza de radiaţie era prea mare, dar ne îmbrăcau şi pe noi, soldaţii, în costume speciale şi ne trimiteau acolo. Am supravieţuit printr-o minune“, îşi aminteşte bărbatul, care a fost diagniosticat cu aşa-numita boală Cernobâl (sindrom de iradiere acută).

De trei ani în gazdă

Când a revenit la vatră s-a căsătorit, iar până acum trei ani a locuit împreună cu soţia sa, Maria, într-o casă bătrânească ce-i aparţinea ei. A fost însă nevoit să vândă locuinţa ca să o poată trata. Femeia, care şi-a pierdut un picior în timpul războiului, a căzut la pat din cauza unei neglijenţe medicale.

„Un doctor i-a atins piciorul amputat cu o tijă de metal, de atunci sângerează. Eu îi fac pansamente, îi cumpăr pastile. La spital au spus că n-au ce-i face. Într-o seară, a curs atâta sânge că m-am speriat că o pierd“, spune Tudor Costin, arătând spre femeia slăbită, care abia se zăreşte din aşternuturi.

Deşi are gradul I de invaliditate şi are nevoie el însuşi de ajutor, bătrânul este cel care o îngrijeşte pe soţia sa şi se ocupă de gospodărie. „Rana n-a împiedicat-o niciodată să fie o bună gospodină, dar după acel indicent eu mă ocup de toate: fac cumpărăturile, spăl, gătesc, o hrănesc“, adaugă el.

Familia nu a fost niciodată vizitată de un asis