Am fost la mitingul împotriva impunerii pașapoartelor și a buletinelor biometrice, o demonstrație care a avut loc în Parcul Izvor, pusă la cale de mai multe organizații creștine. Pînă aici, totul normal, niște oameni cu credințe aparte, cu convingeri aparte, care își cereau dreptul de a nu fi băgați într-o bază de date informatică. Cel puțin asta e în teorie. În realitate, marșul e ceva confuz. Ei promovează în pliantele lor neparticiparea la mitinguri și acțiuni sociale, dar soluția lor e un miting, adică o acțiune socială.
La miting, în mulțime sînt oameni îmbrăcați sărăcăcios, de bărbi neîngrijite sau cu baticuri învechite. Sacoșele de plastic cu mînere uzate sînt pline cu pliante trase la xerox și eventual o punguță cu ceva merinde. Dacă intri la înghesuială simți mirosul omului care a venit pe tren de la mama dracului. De altfel, chiar de acolo au și venit cei mai mulți. Am cunoscut oameni din Neamț, din Suceava, din Satu Mare și din Oradea. N-ai vedea unul de la Lehliu-Gară să vină să protesteze.
Cum te-ai aștepta de la fanaticii religioși care n-au citit Biblia în viața lor, și în cazul pașapoartelor biometrice, fiecare avea propria variantă. De la om la om, teoria era mai ridicolă, mai fantezistă, mai halucinantă. Am pus întrebarea firească: „Dacă azi avem cipuri pe acte, ce urmează?”. În mod ciudat, deși oamenii ăștia par că n-au văzut un circuit electric în viața lor și că încă folosesc televizorul cu lămpi, ei cunosc la perfecție arhitectura microcipurilor. Unii zic că or să ni se pună pe mînă, alții pe creier, alții au auzit că or să intre pe urechea internă ca să ne distrugă echilibrul. Unii zic că cipul are 666 pe el, alții zic că nu e diavolul așa ușor de recunoscut. Unul dintre călugări povestește că a auzit de oameni care și-au implantat cipuri și că acestea le-au redat mersul și vederea. „Păi, nu e un lucru bun ăsta?”, l-am întreba
