● Eivind Aarset, Dream Logic, ECM, 2012.
De cîte ori aud expresia „dream logic“, îmi amintesc de dialogurile în polonă din scenele onirice ale filmului lui David Lynch, Inland Empire, scene pe care cineva a uitat să le subtitreze pentru premiera din cadrul festivalului TIFF, de acum cîţiva ani. După ce lumea a fluierat o vreme, sperînd ca dificultatea tehnică să fie depăşită, ne-am lămurit destul de curînd că trebuia să ne resemnăm – probabil responsabilul cu traducerea filmului a fost luat prin surprindere de scenele în polonă (care nu erau subtitrate nici măcar în engleză) şi nu a găsit, în timp util, pe cineva care să salveze situaţia.
DE ACELASI AUTOR Libertinaj stilistic Un Ziggy Stardust al nostru Furtuni somnoroase Spiritual vs senzorial Partea mai urîtă e că acel segment n-a fost o parte minoră, ci o componentă-pivot a filmului, care s-a întins undeva spre 30 de minute. Unii spectatori au presupus chiar că, dacă ar fi înţeles scena respectivă, filmul nu ar mai fi părut atît de incomprehensibil. După ce proiecţionistul a ridicat din umeri, indicînd că nu era treaba lui, nu ne-a rămas decît să ciulim urechile, încercînd să asimilăm ceva din polona pe care probabil nimeni nu o vorbea în sală (şi oricum, e o limbă atît de sucită, încît nici intonaţia nu e sugestivă). Expresiile de pe chipurile personajelor mai sugerau una-alta, dar nu mult, şi nu se întîmpla mare lucru în acele scene – erau nişte oameni care discutau, mergînd pe lîngă un gard. M-am holbat la film ca la un exerciţiu de gramatică universală chomskyană, sperînd că, undeva dedesubt, creierul va conferi sensuri fundamentale structurii de imagine + text, care se derula pe ecran. Probabil n-am fost singurul, căci publicul a suportat cu stoicism, fără să părăsească sala. Mă rog, probabil majoritatea erau fani Lynch, care suportă cam orice – cu cît mai incomprehensibil, cu atît mai bine.
