Alegerea cardinalului argentinian Jorge Mario Bergoglio ca Papă, pe 13 martie, i-a surprins doar pe cei care se aşteptau la o alegere nesurprinzătoare, ca să spunem aşa, iar aceştia erau foarte puţini: noul Papă avea şanse mici să vină din Europa, chiar dacă Francisc I e primul Pontif născut în afara Europei, în ultimii 1300 de ani. Faptul că şi numele e o premieră a produs diferite speculaţii, care pot fi, însă, demontate.

Cardinalul Bergoglio şi-a pus explicit numele de Papă în legătură cu virtuţile franciscane – preocuparea pentru săraci şi pacifismul – iar acest lucru n-ar fi avut motive să dea naştere interpretărilor. Totuşi, a dat, pentru că Francisc e primul Francisc. Însă o simplă privire aruncată în urmă arată un lucru simplu: din 263 de papi, cîţi au fost de la Sf. Petru încoace, peste 40 au avut nume nerepetate – de la Sf. Agatho, din secolul al VII-lea, la Sf. Zosimas, din secolul al V-lea. Un astfel de nume unic a existat chiar în secolul trecut, la Ioan Paul I, predecesorul imediat al lui Ioan Paul al II-lea, care a fost Pontif timp de numai 33 de zile. De altfel, speculaţiile de la moartea lui, în 1975, sînt încă destul de proaspete. Iar cei care s-ar fi aşteptat la un Paul, Pius sau Benedict, uită că şi Benedict, numele ales de înaintaşul încă în viaţă al lui Francisc, a fost o inovaţie relativă, deoarece cardinalul Ratzinger a făcut o reverenţă către purtătorul cu numărul XV al acestui număr, care a fost Papă acum destul de multă vreme, în timpul Primului Război Mondial.

DE ACELASI AUTOR Inventarul televiziunilor fantomă Ouatu şi România travestită Ce-a avut, dom'le, englezul ăla cu noi? Se poate fără Facebook? Atunci, de unde toate speculaţiile? Desigur că un rol l-a avut şi demisia lui Benedict al XVI-lea (o altă premieră), dar superstiţioşii se leagă mai ales de două profeţii, a Sf. Malachia şi a nelipsitului Nostradamus. Cea din