În rândul foştilor angajaţi de la Mechel Câmpia Turzii există nenumărate poveşti triste. Moartea colosului industrial a zdruncinat sute de vieţi. Marina şi Alexandra sunt în clasa a 12-a, moment în care majoritatea tinerilor se gândesc la ce facultate să meargă. Deşi foarte bune la învăţătură, fetele au alte preocupări. Trebuie să îşi ajute tatăl, care a a fost dat afară din combinat, şi mama, care câştigă salariul minim pe economie.
Deşi sunt la vârsta la care cei mai mulţi tineri au speranţe şi îşi văd viitorul în culorii vii, Marina şi Alexandra par resemnate în faţa unui destin implacabil. Nu au nici timp, nici bani pentru a se gândi să-şi continue studiile la facultate. Trebuie să muncească pentru a-şi ajuta familia.
"Eu visez să urmez o facultate dar în situaţia dată trebuie să îmi iau gândul de la aşa ceva. M-am gândit să plec dincolo să îi ajut pe ai mei fiindcă e groaznic", spune Marina Pârvu.
"Ţara asta nu-mi oferă nicio posibilitate", adaugă şi sora sa, Alexandra. "Câmpia Turzii pentru mine e un oraş mort, în care nu există nicio speranţă"
Tatăl lor, Marin Pârvu, recunoaşte, trist, că nu are cum să le ajute. "Nu pot să le ofer mâncarea zilnică", spune el. "Nu ne mai gândim la facultate. Mi-e şi ruşine să le spun că nu pot să le plătesc taxa anuală".
Despre excursii, vacanţe, de care se bucură colegii fetelor, nici nu poate fi vorba. "Nu ştiu dacă mă credeţi dar în anii ăştia de liceu, nu ne-am permis să mergem nici măcar într-o excursie, nici măcar de olimpiadă nu am avut bani până la Cluj, nu ştiu dacă înţelegeţi cum este", spune Marina Pârvu.
"Eu nu m-am putut gândi niciodată la excursii, mi-am luat gândul din prima şi noi ne gândim cum să ne ajutăm părinţii, nu cum să mergem în excursii", completează şi sora sa, Alexandra.
Fetele au un mesaj pentru cei care în aceste zile decid soarta tatălui lor: "Să se gândeas
