Rula pe vremuri un film de mare succes la public: “Moscova nu crede în lacrimi”, film de la care ieşeau liceencele plângând de sărea sarafanul pre ele. Evident, chestia asta cu crezutul în lacrimi se întâmpla doar prin filme, fiindcă în realitate Moscova n-a crezut, nu crede şi nici n-o să creadă vreodată în lacrimile cuiva. Asta dacă nu cumva “cuiva” ăsta e rus, oligarh, a cotizat banu’ gros la tovarăşu’ Putin şi acum jeleşte de necaz că vine coana Ioropa să-i pună taxă pe mardeii din Cipru. Din păcate pentru oligarhi e că nici coana Ioropa nu mai crede toate melodramele şi nici nu mai varsă lacrimi pentru oricine.

Ce se întâmplă în Cipru e simptomatic pentru mentalitatea consumistă care de ani buni domină unele ţări europene. Principiul e la fel ca la greci, că doar sângele apă nu se face: mănânci, bei, spargi farfurii, dansezi pe mese, iar când vine nota de plată ţipi la chelner că ţi-a umflat-o aiurea. Cam aşa au procedat şi parlamentarii ciprioţi: în loc să-şi asume risipa incredibilă care s-a făcut în ţara lor, traiul pe veresie şi creditele doar cu buletinul ale unei naţii care a păpăt muuult mai mult decât a lucrat, preşedintele Parlamentului şi-a sfătuit colegii să respingă planul de impozitare a depozitelor bancare, propus de UE: “Noi nu vom ceda şantajului”, a exclamat el, în “aplauzele grele a canaliei de uliţi”, mai precis în uralele câtorva mii de mitici ciprioţi care participaseră la festin, dar nu voiau să participe şi la plată.

Acum i-am auzit pe mulţi socialişti de cumetrie căinându-i pe ciprioţi cum i-au căinat şi pe greci, că vine Ioropa cea insensibilă la lacrimi şi le ia “banii dă pă CEC”. I-am auzit spunând că din acest “furt pe faţă” vor avea de suferit mii de oameni ai muncii de la oraşe şi sate, chelneri, ospătari, faianţari, căpşunari, zidari, care-şi depuseseră şi ei, din puţinul lor, oareşce bani la bancă, să aibă de bătrân