În memoria lui Alvin Lee (19 decembrie 1944 – 6 martie 2013) vocalistul şi chitaristul trupei Ten Years After.
La ora aia, în vara anului 1993, cînd m-a sunat Mihai Godoroja să mă-ntrebe dacă nu aş vrea să cînt la acelaşi festival cu Alvin Lee şi Jack Bruce, am trăit un moment de spaimă existenţială. Pînă atunci, mă erijasem (un „deci“ sau un „decît“ al anilor ’90) în reprezentantul generaţiei flower power în România; acum, trebuia să mă confrunt cu propriii zei.
DE ACELASI AUTOR Două întîmplări cu Johnny Răducanu Mai am un singur Doors După cîteva zile, organizatorii erau disperaţi că tobarul lui Alvin Lee voia să cînte numai şi numai pe un set de tobe cu bass-ul supradimensionat, şi întîmplarea fericită a fost că tobele mele aveau exact dimensiunile cerute. Asta însemna că existau şanse ca Alvin Lee sau Jack Bruce să le atingă, măcar în treacăt! Din păcate, trenul avea uşile vagoanelor prea mici pentru nişte tobe cu schepsis, aşa că a trebuit să le demontăm în plin peron, printre familişti şi „kinderi“ cu surprize neplăcute, echipaţi de plajă. Cumpărasem un compartiment întreg, de şase locuri, pentru patru oameni şi restul echipamentului, chestie care nu i s-a părut deloc OK naşului, pentru că „toba nu e om“, ca să citez din memoria afectivă. Păi, hai să spunem că pe locul de la geam stă domnul Tama Superstar, şi-aşa scaunele de pluş nu fac diferenţa între organic şi anorganic! După o tîrguială cu chiote şi dansuri (ştiu că vă întrebaţi de ce nu am mers cu o dubiţă, dar povestea se întîmpla în anii ăia fericiţi, în care să ai maşină însemna un fel de pact cu diavolul, adică cu bătrînii de peste 30 de ani, însuraţi şi purtători de costum), i-am zis exasperat: „Dom’le, dumneata ştii că dacă nu ajungem deseară la Mamaia, nu mai poate avea loc concertul lu’ Bruce şi Lee?“ „Cum, vine Bruce Lee în România? Păi, de ce nu ziceţi aşa, fraţilor?“ Şi, închiz
