Unii fermieri spun că şi-au băgat gâtul în juvăţ în momentul când au pus pe picioare ferme de animale din bani europeni şi/sau împrumutând bani din bănci. Sunt numeroase cazuri în care băieţi tineri, harnici şi cinstiţi se zbat dându-se de ceasul morţii să le meargă afacerea, dar rămân cu senzaţia că se află mereu pe buza prăpastiei. De ce nu merg unele ferme de bovine, de ce laptele e preţuit mai aproape de „degeaba” decât la o valoare demnă şi reală, de ce preţul cărnii de vită sabotat de zvonuri europene a coborât ridicol, de ce e greu cu hrana, cu terenurile, cu utilajele, cu subvenţia, cu vremea, cu oamenii…, nu mai aducem acum în discuţie zbaterea pentru supravieţuire a unor fermieri în realitatea românească parşivă şi ciudată a anului 2013.

Pe de altă parte, alţi fermieri, crescători de oi şi capre de exemplu, spun că nu le merge chiar aşa rău şi că merită să creşti animale. Muncesc pe rupte de generaţii pentru o satisfacţie imposibil de înţeles orăşeanului, din dăruire, pentru a-şi întreţine şi hrăni curat şi sănătos familiile, iar unii chiar au, chiar produc, chiar fac bani de pe urma animalelor. Drept este că pentru asta îşi rup spinarea vreo 20 de ore pe zi şi dorm nici 4, dar ei încă văd rostul muncii lor şi le râd ochii în cap când vorbesc despre foloasele ei şi când fac planuri de viitor.

Aşa că, în comuna Zvoriştea, după cum ne-a declarat viceprimarul Mihai Agavriloaei, numărul crescătorilor de animale, după ce vreme îndelungată îi numărai pe degetele de la o mână, a crescut evident în ultimii ani. Firesc, şi cel al animalelor. Sunt în prezent în Zvoriştea peste 2000 de ovine şi caprine şi peste 1500 de bovine, iar efectivele cresc în continuare.

Înseamnă că merită.

„Banca Mondială” a învăţătorului Melintei

Radu Melintei a trecut de 62 de ani, este învăţător şi directorul Centrului Medical Social din Zvori